banner-congres

Universitatea Babeș-BolyaiFacultatea de Istorie și Filosofie, Academia RomânăCentrul de Studii Transilvane și Comitetul Național al Istoricilor din România organizează la Cluj-Napoca în perioada 25-28 august 2016, prima ediție a Congresului Național al Istoricilor Români.

În societatea românească actuală, dar și în contextul dezvoltării accelerate a cercetării istorice românești din ultimul deceniu, organizarea unui Congres Național al Istoricilor poate fi privită nu doar ca un deziderat, ci și ca o necesitate.

Istoricii nu sunt doar cercetători ai trecutului și interpreți ai documentelor, ci trebuie să reprezinte o voce distinctă în spațiul public, să își asume, în baza experienței specifice breslei, prezentarea de soluții și răspunsuri la problemele cotidiene care își au originea, sau care se regăsesc în forme similare în trecutul istoric. În același timp, explozia tematică și publicistică din câmpul cercetării istorice îngreunează cunoașterea adecvată a întregului spectru de preocupări actuale ale istoricilor români, iar circulația informației și a producției bibliografice între centrele de cercetare nu funcționează întotdeauna așa cum ar fi dezirabil.

Reunirea istoricilor români în cadrele unui Congres, organizat periodic sub egida Academiei Române și a Comitetului Național al Istoricilor din România, instituție afiliată la International Committee of Historical Sciences (ICHS) și care reprezintă țara noastră la congresele mondiale de istorie organizate din 5 în 5 ani, precum și la activitățile curente ale Biroului ICHS, este un bun prilej pentru breasla istoricilor de a dezbate într-o ambianță elevată principalele probleme cu care se confruntă slujitorii muzei Clio.

Congresul oferă șansa accesării unei platforme de comunicare intra- profesionale care va contribui, cu siguranță, la îmbunătățirea, pe termen mediu și lung, a cercetării istorice românești și la o mai accentuată și mai coerentă prezență a istoricilor români în spațiul public.

Programul, lista secțiunilor, dar și alte informații utile pot fi accesate pe link-ul http://cnir.conference.ubbcluj.ro/

MESAJUL RECTORULUI UNIVERSITĂȚII BABEȘ-BOLYAI                            ACADEMICIAN PROFESOR IOAN-AUREL POP

ISTORIA sau științele istorice – cum se denumesc de către specialiști domeniile complexe și variate ale cercetării trecutului omenesc – se află într-un moment de mare cumpănă, ca și întreaga societate contemporană. Viața oamenilor care au trăit în trecut este considerată de înțelepți memoria colectivă a comunității pământești. Cu alte cuvinte, de-a lungul timpului, sau adunat fapte, întâmplări, evenimente, procese etc., care se constituie în zestrea omenirii, în patrimoniul societății, într-un adevărat tezaur de viață.

Cercetarea trecutului a ajuns, cam de la Renaștere încoace și mai ales în ultimele două secole, un domeniu de cunoaștere dotat cu metode precise de investigare, cu reguli de operare cunoscute și verificate, atât cât poate fi preciziunea aplicată în disciplinele socio-umane. Istoricul nu poate reînvia lumea revolută pe care o studiază, dar se poate apropia de ea cât mai mult, o poate reconstitui cât mai aproape de ceea ce a fost, dacă respectă regulile „jocului“, verificate de secole și de generații întregi de specialiști.

Din păcate, trendul contemporan este de ignorare a trecutului omenirii, a experienței de viață a comunităților, mai ales a celor naționale. motivele sunt multe, de la graba planetei de a se autodistruge prin poluare, dezechilibre, catastrofe naturale etc. până globalizarea prost înțeleasă și de la ideea că memoria este inutilă până la superficialitate, ignoranță, trivialitate, violență, toate cultivate de forțe mult mai puternice decât ne putem noi închipui. astăzi se tinde la înlocuirea din sistemul de educație primară și secundară a disciplinelorșcolare consacrate și care și-au dat măsura valorii lor în societate. Învățând istorie, elevul află despre lumiși compară, face cunoștință cu primele legi, constituții, culte religioase, află ce suntstilurile arhitectonice, deosebește o simfonie de un concert, distinge valorile antice, medievale, moderne, află cum s-au purtat războaie în numele dragostei, al credinței și al bisericii, al libertății, egalității și democrației etc., poate prețui dialogul și informarea, poate evalua răsturnarea ordinii nedrepte dintr-o societate etc. Istoria, ca și alte discipline „învechite“ promovau, pe lângă fapte, valori morale, artistice, umane, idei fundamentale generale, strategii de viață; noile „discipline“ propuse răspândesc metode și tehnici limitate, cunoștințe de nișă, care se pot învăța de către un om cu inteligență medie în timpul liber sau în cadrul orelor de dirigenție sau prin prisma dexterităților școlare.

Pentru remedierea răului, până se mai poate, trebuie, între altele, ca istoria să rămână o formă de cunoaștere apreciată, respectată și prețuită și, în primul rând, studiată. De aceea, istoria trebuie să aibă, ca disciplină școlară, la toate clasele și profilurile, cel puțin câte două ore pe săptămână. Cei care sunt datori să facă cercetarea trecutului sunt istoricii, singurii care au capacitatea să ajungă la izvoare, să extragă din ele adevărul (parțial) și să-l explice publicului. amatorii de istorie – ingineri, medici, artiști etc. – să fie liberisă se pronunțe despre trecut,să scrie despre trecut, darsă-și recunoască amatorismul, să precizeze caracterul de eseu, de povestire, de impresie al produselor lor. Credibilitatea unui domeniu o asigură exclusiv specialiștii, cei care au fost pregătiți anume să studieze acel domeniu. Și nici dintre specialiști, un contemporaneist nu e bine să se pronunțe științific despre Antichitate sau Epoca Medievală, după cum un medic orelist nu poate lucra la ortopedie, nici un anestezist nu va fi lăsat să opereze.

Menirea acestui Congres este, între altele, dorința de reașezare pe baze sigure a prestigiului istoriei ca formă de cunoaștere a vieții omeniriiși poporului român, de revigorare a cercetăriiștiințifice în domeniu, de reconsiderare a statutului istoricului în societate și de asigurare a statutului de disciplină școlară a istoriei, la toate clasele și profilurile, în acord cu importanța cunoașterii istorice. Prin aceasta, nu dorim decât să reconferim ființelor și comunităților umane demnitatea, capacitatea de alegere și de judecată, discernământul și creativitatea, spre revigorarea idealurilor care au făcut posibilă lumea și care se bazează pe cunoaștere și pe cunoștințe, pe comparație și pe credință, pe dialog, pe dreptate și adevăr, toate acestea subsumate binelui individual și general.

Științele istorice cultivă toate aceste valori, ceea ce înseamnă că ele cultivă viața omului și a comunităților umane, trăită în cunoștință de cauză, întru cinste și onoare.

Cluj-Napoca, 2016

Anunțuri