Cercetarile istorice au dovedit ca numele familiei Batthyany a fost semnalat prima oara la sfarsitul secolului al XIV-lea, ca numelui i-au fost adaugate in timp titlurile de baron, de conte si de print si ca fieful de referinta a ramas cetatea fortificata Gussing/ Nemetujvar.

Ignac Batthyany s-a nascut in ilustra familie, care in secolul al XVIII-lea controla importante institutii: Dieta, Biserica, Armata si Tribunalul, si care avea un rol, tot atat de important, la Curtea de la Viena.

Episcopul_Conte_Ignac_Batthyany

Contele Imre Batthyany, el insusi presedinte al Tabulei Septemvirale, s-a casatorit cu Anna Maria de Saurau, fiica guvernatorului Stiriei cu care au avut 7 baieti si 7 fete. In ordine, Jozsef-Gyorgy, Ignac, Imre, Alois, Antal, Kajetan si Janos-Nepomuk si fetele: Anna-Maria, Antonia, Marianna, Barbara-Catharina, Maria-Therezia-Xaveria, Franciska-Kaetana si Klara-Terezia.

Conform traditiei, al doilea nascut intr-o familie aristocrata, imbratisa cariera ecleziastica. Astfel, numai din familia de Batthyany, au fost consemnati pana in secolul XVIII, un primat, trei episcopi, un prepozit, un canonic, un preot si sase calugarite.

Asa se face ca la zece ani, cand pleca la Colegiul Piarist din Pesta, Ignac parasea definitiv casa parinteasca, pentru a-si urma periplul de initiere la Universitatea iezuita din Trnava, la Seminarul din Esztergom, la Universitatea din Graz si la Colegium Germanicum et Hungaricum din Roma, unde si-a sustinut si Doctoratul in Teologie.

S-a despartit prea devreme de parinti si de fratii de care, s-a instrainat treptat … De la Roma a scris scrisori, a asteptat raspunsuri, care veneau rar, dupa care, doar din politete, din iubire si din singuratate, s-a mai adresat familiei…

Poate de aceea a preferat, sa isi aleaga prieteni printre profesori, istorici, astronomi si printre cei mai influenti bibliotecari. In prima categorie se inscrie Katona, Kaprinai, Pray, Wagner, Peterffi, Hevenesi, Kornides, Eder, Benko, Hell, din a doua, Garampi, Kollar, Koller, Denis s.a. Cu majoritatea a corespondat pe teme stiintifice aproape toata viata, in cele cinci limbi pe care le stapanea.

Dupa terminarea studiilor s-a instalat la Eger ca si canonic, apoi ca mare prepozit, pana in 1780, anul numirii sale in functia de Episcop al Transilvaniei.

In contextul secolului al XVIII-lea, atat idealurile, cat si demersurile concrete ale tanarului Ignac, devin mai mult decat relevante pentru un destin, inclusiv prin asocierea indestructibila in viziunea sa, a misiunilor eclesiastice si culturale: sa slujeasca Biserica cu umilinta, sa conduca marea Dieceza a Transilvaniei cu vigoare, sa studieze si sa scrie, sa amenajeze biblioteca episcopului Eszterhazy la Eger, sa fondeze el insusi o biblioteca si un observator astronomic la Alba Carolina. Intre timp, sa intervina in Dieta, sau sa se achite de dificila misiune de executor testamentar si de tutore a celor doi frati minori. Totul in cadrul tumultuosului secol al Luminilor, in care trebuia sa conjuge credinta cu stiinta.

Daca prin cele unsprezece carti scrise si prin corespondenta cu marile personalitati culturale, inclusiv pe tema proiectului sau stiintific intitulat « Societas Litteraria Assiduorum » ni se restituie savantul, daca activitatea de episcop si de mecena au fost relevate de-a lungul timpului prin scrierile unor istorici, corespondenta de familie a ramas foarte putin cunoscuta. O analiza a acestei teme a fost totusi facuta, dupa lectura corespondentei cu tatal, cu fratii si mai ales cu surorile sale, concluzia fiind aceea ca Ignac a trecut prin mari dificultati. Fiind covarsit de noile responsabilitati impuse atat de functia de episcop, cat mai ales de tranzactiile succesive, uneori suprapuse, pentru a achizitiona aparatura, carti si materiale, pentru a plati lucrari, agenti si avocati si mai ales, pentru a gasi solutii de finantare a acestora. Corespondenta cu colaboratorii ii dovedeste viziunea macroeconomica prin care, pentru a putea plati, si-a creeat un intreg mecanism de exploatare a resurselor eparhiei, de producere si vanzare a materialelor de constructie, a lemnelor de foc si mai ales a vinului, catre armata din cetate.

Dincolo de posesorul de titluri si de omul de stiinta, Batthyany a fost un om care a suferit peste cincisprezece ani de podagra. Boala il epuiza, ii ingreuna deplasarea, ii reducea multe din activitati. Se baza din ce in ce mai mult pe oamenii pe care ii formase, atat pentru biblioteca, cat si pentru observatorul astronomic. Volumele II si III ale lucrarii sale « Leges ecclesiasticae» au ramas in manuscris si au fost publicate dupa moartea sa, iar «Societas Litteraria Assiduorum», a ramas doar un proiect nerealizat, ca multe altele…

Cartile episcopului Ignac Batthyany

Cu toate acestea, documentele pastrate in arhivele capitulare, actualmente aflate in Batthyaneum, marturisesc o energie rara, o personalitate puternica cu o extraordinara capacitate de a indeplini mai multe misiuni si responsabilitati, in acelasi timp. A lasat in urma sa o adevarata mostenire spirituala si intelectuala in cel mai larg sens al exigentei stiintifice. Ignac Batthyany a fost un aristocrat, un ecleziast, un savant, un pasionat si erudit  bibliofil, un istoric, dar inainte de orice, a fost un OM. (Dr. Doina Hendre Biro).

Contesa Dominique Batthyani

Contesa Dominique Batthyani, cea care a finantat in 2011 realizarea bustului episcopului Ignac Batthyany de catre sculptorul Narcis Dumitru Bortes.

Anunțuri